Locație: Centrul Republicii Moldova

Descriere

Mănăstirea Frumoasa, cunoscută inițial sub numele de Frumușica, este un lăcaș de cult ortodox din centrul Republicii Moldova. Aceasta a fost fondată la începutul secolului XIX de Efrem Iurcu, un răzeș din satul Onișcani (care ulterior a devenit schimonahul Eftimie), împreună cu trei ieromonahi de la Mănăstirea Neamț din România – Serafim, Ioanichie și Macarie. Mănăstirea este atestată documentar pentru prima dată la 10 iunie 1807, când 43 de răzeși de pe moșia Bravicea au împropietărit-o cu pământ.

În secolul XIX, mănăstirea a fost un loc important pentru formarea viitorilor lideri religioși, iar în anii 1860, viitorul mitropolit al Moldovei, Iosif Naniescu, și-a început ucenicia aici.

Istoric

Mănăstirea Frumoasa a avut o istorie tumultuoasă. În perioada interbelică, aceasta a fost vizitată de mai multe personalități importante, printre care episcopul Visarion Puiu, scriitorul Mihail Sadoveanu și mitropolitul Gurie Grosu.

Începând cu 28 octombrie 1938, mănăstirea a fost reorganizată într-o mănăstire de maici, iar în cadrul acesteia a fost înființată o școală pregătitoare pentru Institutul de călugărițe infirmiere din Chișinău.

După 1946, în perioada regimului sovietic, mănăstirea a fost închisă din cauza incapacității de a-și plăti impozitele către stat. Între 1946 și 1994, în incinta fostei mănăstiri au funcționat un orfelinat, o școală internat pentru copii surdo-muți, o colonie-penetenciar pentru minore și o școală specială pentru copii cu probleme de sănătate mintală.

Reactivare

În septembrie 1994, Mănăstirea Frumoasa a fost reactivată ca mănăstire de călugări, sub conducerea ieromonahului Vasile, redobândind astfel statutul de lăcaș de cult ortodox activ.

Semnificație

Mănăstirea Frumoasa este nu doar un loc de cult important în istoria religioasă a Republicii Moldova, dar și o destinație de pelerinaj, având o semnificație majoră pentru credincioși și pentru tradițiile monahale din țară.