A fost construit la începutul sec. al XX-lea pe terenurile din partea de sud a satului, cumpărate de bancherul Andrei Pommer (1851-1912) de la mici proprietari. În perioada 1901-1912 au fost finalizate toate acareturile şi sădit cel mai mare parc din Basarabia. A rămas neterminată clădirea principală, numită şi palatul. Până la 1945, moştenitorii bancherului nu au intervenit în interiorul conacului. La începutul anilor 1960 au fost construite spaţii de locuit şi de studii pentru Tehnicumul agricol (actualmente Colegiul agricol). A suferit intervenţii şi cădirea conacului, iar acareturile iniţiale şi alte elemente arhitecturale din parc au fost demolate. Totuşi, complexul de la Ţaul este cel mai bine păstrat dintre conacele de la începutul sec. al XX-lea.

Parcul avea 46 ha şi a fost amenajat de renumitul arhitect-peisagist Ipolit Vladislavschi-Padalko. Numai reţeaua de drumuri cuprindea 15 km. Parcul reprezintă una dintre cele mai reuşite lucrări ale arhitectului-peisagist, apreciat de societatea înaltă de atunci. Colecţia dendrologica reprezintă circa 150 de specii de arbori, arbuşti şi liane, dintre care peste 100 de forme sunt exotice. În 1980 aici începe să activeze un sanatoriu care trata bolile reumatice şi ale aparatului locomotor. Mare parte din parc a rămas totuşi în patrimoniul Colegiului Agricol, care se află în subordinea Ministerului Agriculturii. În 2003 toată suprafaţa parcului a fost transmisă Sanatoriului preventoriu de bază „Constructorul” al Ministerului Ecologiei şi Resurselor Naturale. Conacul şi parcul continuă să degradeze de la an la an.