Este construit începând cu a doua jumătate a sec. XIX, pe parcursul mai multor decenii. Complexul include un grup de edificii risipite pe o bună parte a teritoriului satului – conacul, situat în centru satului, moara cu aburi (1905), Colegiul agricol, şcoala (1903), spitalul, Biserica „Sf. Treime” (1913, arhitect A. Şciusev, la comanda fiicelor Eugenia Apostolopulo-Bogdan şi Alexandrina Pommer-Bogdan). Conacul reprezintă o variantă pitorească a eclecticismului, specifică arhitecturii de la frontiera secolelor XIX şi XX. Planificarea arhitecturală este asimetrică. Accentul principal în construcţie îl pun faţadele de sud şi de nord, care, prin intermediul galeriilor şi teraselor, au ieşire spre parc.